A ști - curiozitatea unui sentiment

Pe tine dragostea te face curios. Dragostea îți deschide porțile minții și te transformă într-un burete capabil să absoarbă absolut tot ce vine spre el. Indiferent că e frumusețe sau nu, iubire sau ură, durere sau fericire. Te crezi capabil să acumulezi tot ceea ce un om păstrează în minte și în suflet.
Ești curios când iubești și bei cu nesaț din dragoste când o amesteci  cu certitudini pentru că nu îți place să iubești necunoscutul. Pentru tine dragostea e un înger care mereu încearcă să câștige lupta cu demonii gândurilor ascunse.

În construcție!

Când a fost ultima dată când ai făcut ceva pentru prima dată? Întrebare care m-a bântuit o vreme bună. Aventura, adrenalina, ieșirea din rutină - toate ingredientele unei vieți care se trăiește cu pasiune. Dar puțini sunt cei care se bucură de o astfel de viață. Puțini sunt cei care au șansa să-și facă viața interesantă mereu, să reușească să evite rutina și să își mențină și integritatea odată în același timp.
E oare moral să împingi limitele integrității pentru a încerca să evadezi din rutină? Merită oare spiritul de aventură preţul pe care îl cere? Sau va trebui să ne compromitem imaginea pentru a reuși să ne umplem de pasiune și aventură?
Adevărul e că timpul trece, experiențele se acumulează și lucrurile își pierd

Încă...

Încă mă mai gândesc la tine în fiecare zi. Și nu pentru că mi-e dor de tine. Mai degrabă pentru că vreau să te știu liniștit. Cu gândul ăsta mă joc în fiecare zi. Nu știu exact unde ești, ce gândești, dacă mă mai presari în gândurile tale din când în când sau dacă într-un final întunericul tăcerilor prelungite m-a acoperit cu totul în mintea ta.
Poate că ar fi bine să fie așa. Poate că asta ți-ar aduce cu adevărat liniștea, și nu veșnica

"Am iubit destul, acum mă odihnesc!"

"Ascultă oraşul!"
Asta îmi spunea cineva zilele astea. Şi am făcut-o. Chiar dacă era noapte, pustiu şi frig. Mi-am ascultat proprii paşi călcând pe asfaltul îngheţat, Sunetul pe care-l făceau cizmele de iarnă dezlipindu-se de pojghiţa subţire de gheaţă. Propria-mi respiraţie uneori agitată alteori semănând cu un oftat prelung. Vocile din depărtare ale oamenilor care plecau din cluburi. Sunetul dezamăgirii de pe chipurile lor obosite după o noapte de agitaţie în mijlocul hormonilor şi al muzicii. Basul unei boxe în depărtare. Râsetul unei fete zgribulindu-se de frig când păşeşte afară în noapte.
Şi liniştea. Acea completare pe care numai noaptea

Rămâi...

Te vreau când pleci

Şi nu te vreau când stai

Căci dragostea pe care-o dai

Îmi încălzeşte gânduri reci

Şi-abia atunci când pleci

                           Rămâi...

Mi-e dor, dar nu e dor nebun

E-un dor mărunt şi dulce

Ce mă străbate cald şi rece

Când gândurile îmi adun

Şi sentimente mă răpun

                           Feroce...

P.S. Sunt aici!