Orice armistițiu se termină. Pacea nu va ține pentru totdeauna. Pacea e doar o iluzie, o pauză între două războaie. Și lupte sunt destule însă întrebarea va rămâne mereu aceeași : care din ele e cea pentru care merită să irosești energie?
Puterea. Dominația. O luptă care va ajunge până la urmă să ne mănânce și puțina umanitate pe care o mai avem. Cu toate astea, nu pot să nu mă întreb : suntem cu adevărat pregătiți să dominăm? Vrem să îi dominăm pe ceilalți până nu ne vom putea domina pe noi înșine?
Nu contează însă. Ne aruncăm orbiți de promisiunea puterii într-o luptă absurdă care în final nu va face altceva decât să ne înghită. Războiul este mereu cel care va câștiga. Până și cei care se cred învingători își numără victimele la sfârșit. Și în fond, o luptă cu victime poate fi una victorioasă?
