Cutia Pandorei - De-a v-aţi ascundelea

Nu deschizi jurnalul altei persoane din principiu, pentru că este secret, sau cel puţin se presupune că e secret.
Deschizi jurnalul unei alte persoane pentru că eşti curios sau pentru că neîncrederea ajunge să-ţi domine acţiunile.
Ce e mai bine? Să ai sau să nu ai un jurnal?

Mintea unui om e precum o cutie a Pandorei.

Să simt

Dacă aş putea vorbi cuvinte ne-nţelese

Din lumi de oameni doar închipuite

Mi-aş pune lacătele-n glas şi vorbele-n morminte...

Păgâne, căci sensul lor va piere

Când ochii dorului şi ai iubirii

Ar cuteza să mă privească, golită de durere.

Mereu îmi va lipsi ceva

Şi golul greu ce mă apasă,

Rămâne-n mine undeva,

Şi nimănui nu-i pasă...

De ce m-ar înţelege lumea?

De ce să-i las sa mă-nţeleagă?

Căci vie-n lumea mea întreagă

Mă simt, plutesc şi mă sfârşesc...

Şi voi, ce-mi blestemaşi tăcerea,

Şi raţiunea şi iubirea,

Voi care nu-mi găsiţi un rost,

Lăsaţi-mi ploaia să mă spele,

Să uit de mine şi de tot ce-am fost...

Lăsaţi-mă să simt!

Niciodată suficient

Uneori energia îmi e la pământ. Mi se scurge printre degete pur și simplu pentru că nu cred neapărat în disciplina perfectă și în dozarea eficientă a activităților zilnice. Nu cred pentru că nu vreau. Nu cred pentru că asta ar însemna ca toată spontaneitatea să dispară și toată plăcerea de a da tot ce ai pentru o nebunie să se risipească.
Uneori din prea multă grijă pentru ceilalți și pentru bunăstarea lor reușesc să îmi epuizez aproape toată energia. Alunec mereu pe panta mulțumirii celorlalți uitând să mă mulțumesc și pe mine. Și oricât încerc și oricâtă energie aș ceda pentru ceilalți oameni, niciodată, DAR NICIODATĂ nu e suficient...
Îmi spun în fiecare zi că o să-mi găsesc un zâmbet prin buzunarele căptușite ale lumii dar de fiecare dată când bag mâna în el îmi dau seama că cineva ține neapărat să

Fulgi de nea - Iarna sufletelor

Ca fumul dintr-o țigare pe jumătate fumată, fulgii de nea se aștern nepăsători peste pământul veșnic primitor.
Ai observat cum iarna toate lucrurile par să încetinească? Ai observat cum oamenii iarna tind să se bucure mai mult cu sufletul și mai puțin cu mintea? Ai observat cum un simplu fulg de zăpadă ne îți poate ridica moralul mai mult decât o pot face oamenii din jurul tău?
Odată cu iarna se așterne și liniștea asupra pământului și a oamenilor.

Independență - un lux

Suntem independenți!
E o prostie să crezi că cineva este cu adevărat independent. Cum ai putea când realizezi că fără serviciu, fără societate, fără experiențele pe care acestea le aduc, nu ajungem independenți ci mai degrabă pur și simplu SINGURI.
Mă lupt singură cu ideea de independență încă de când eram la școala generală și mă întrebam oare când o să pot face lucrurile de capul meu fără să trebuiască să dau socoteală cuiva pentru acțiunile mele. De când banii de buzunar nu îmi ajungeau niciodată și ceea ce pentru alții era un lucru obișnuit pentru mine era un adevărat lux.