Tremur.
Să fie de emoții? De frică? De frig?
Nu cred că mai contează. Încerc cu disperare să mă opresc dar mușchii nu vor să mă mai asculte. Îmi vine să o iau la fugă dar nu mă mișc. Nu vreau să îi dau satisfacție!
- Fugi, știu că și-e frică!
Mintea mea râde cu iz diabolic de încercările mele inutile de a mă calma.
Mi-o făcusem cu mâna mea. Ce mai puteam cere? Știam la ce mă expun. Întotdeauna am știut. Și cu toate astea mintea mea galopa fericită și inundată de tereri și panică. Ce făceam? Nimic în mod deosebit. Mereu am încercat să mă lupt cu propria mea minte. E ca un fel de război interminabil pe care dacă vreau pot să îl pun pe pauză uneori. De data asta însă, ghilotina se apropia periculos de un verdict final după atâția ani de bătălii.
30 septembrie 2013
13 ianuarie 2013
Misogin la ... feminin! Cu sau fără sex?
”Cred că sexul e mai bun decât logica dar nu pot dovedi asta!” (Anonim)
Atenție! Limbaj licențios!
1 ianuarie 2013
Oglindă, oglinjoară...
Te-ai uitat
vreodată într-o oglindă? Nu. Vorbesc serios. Nu în orice oglindă pur şi simplu.
Într-o oglindă care să te reflecte nu aşa cum eşti pe dinafară ci una care să
te arate aşa cum te simţi înăuntrul tău. Acea oglindă de care dacă vrei te poţi
ascunde. Oglinda în care nu eşti nevoit să te uiţi în fiecare zi. Oglinda aceea
care o porţi cu tine mereu dar pe care mulţi din cei ce trec pe lângă tine o
ignoră. Ochii. Da. Acea oglindă.
Cu toţii ne
gândim cel puţin de 5 ori pe zi ce văd ceilalţi în noi. Şi mereu ne găsim
răspunsuri de genul : haine, cute pe haine, riduri, par nearanjat, prea mult
sau prea puţin machiaj, accesorii... Te-ai gândit vreodată că cineva se poate
uita direct în sufletul tău într-o clipă în care nu eşti deloc atent? Sau că
trage cu ochiul în mintea ta în vreme ce tu eşti prea preocupat de aspectele
exterioare? Ai simţit vreodată că cineva se uită la tine atât de profund încât
ţi-a fost cu adevărat teamă că va şti exact ce gândeşti?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)