Cineva pune mâna pe umărul meu și mă mângâie blând.
- Nu e adevărat! Îmi spune cu vocea caldă.
Strâng din ochi și lacrimile sărate curg șiroaie peste obrajii mei arși de soare. Nu mă uit în spate să văd cine e. La fel de bine poate să fie vocea conștiinței mele. Nu mă interesează cine e. Oricum nu spune nimic adevărat chiar dacă vorbește atât de calm și ocrotitor.
Oftez și mâna de pe umăr rămâne
15 august 2012
Gol
Tâlhar mi-e gândul încărcat
De doruri şi amoruri
Şi cântă-un pian
dezacordat
Trecutu-mi plin de
goluri…
Am gol de doruri, dor
de goluri
Şi rimele mi-s îngheţate,
Şi pescăruşii trec în
stoluri
Pe-ntinsul mărilor sărate…
Mi-e dor de gol şi gol
de plin
Paharul suferinţei
Și m-ameţeşte de la vin
Un haos al credinţei…
În ce-am crezut… şi în
ce cred?
Când goală-i lumea
toată
De zei, de sfinţi şi de
nebuni,
Şi focul ne aşteaptă?
14 august 2012
13 august 2012
Singurătate, siguranță, maturitate
Ne lovim zilnic de oamenii din jurul nostru și ne place să ne înconjurăm de ei. Avem în natura nostră socializarea pentru că nu cunoaștem un alt stil de viață. Încă de când ne naștem ni se spune că TREBUIE - și subliniez TREBUIE - să ne ducem moștenirea genetică mai departe.Suntem animale sociale și ne raportăm mereu la ceilalți când vorbim despre noi înșine pentru că am ajuns să credem că suntem ceea ce alții cred despre noi că suntem.
Dar este oare adevărat?
Dacă întreb azi cinci persoane ce părere au despre mine, voi reuși
12 august 2012
Departe...
Departe...
Într-o lume în care totul plutește pe aripi de libertate. Departe. Atât de departe de tot ceea ce înseamnă timp și spațiu. Departe. Departe de gânduri îmbulzite, departe de toată agitația unei vieți pline de azi sau mâine sau ieri... Departe.
Acolo unde tăcerea e doar o șoaptă pe care nimeni nu ți-o poate fura. Acolo începe și acolo se termină lumea. Acolo unde briza e doar o mângâiere suavă, unde pașii de pe nisip nu se șterg niciodată, acolo unde fiecare secundă e plină de răbdare. Acolo e locul meu. Locul unde nu ajunge nimeni. Acolo unde numai eu știu să
Într-o lume în care totul plutește pe aripi de libertate. Departe. Atât de departe de tot ceea ce înseamnă timp și spațiu. Departe. Departe de gânduri îmbulzite, departe de toată agitația unei vieți pline de azi sau mâine sau ieri... Departe.
Acolo unde tăcerea e doar o șoaptă pe care nimeni nu ți-o poate fura. Acolo începe și acolo se termină lumea. Acolo unde briza e doar o mângâiere suavă, unde pașii de pe nisip nu se șterg niciodată, acolo unde fiecare secundă e plină de răbdare. Acolo e locul meu. Locul unde nu ajunge nimeni. Acolo unde numai eu știu să
Abonați-vă la:
Postări (Atom)