Te-ai uitat
vreodată într-o oglindă? Nu. Vorbesc serios. Nu în orice oglindă pur şi simplu.
Într-o oglindă care să te reflecte nu aşa cum eşti pe dinafară ci una care să
te arate aşa cum te simţi înăuntrul tău. Acea oglindă de care dacă vrei te poţi
ascunde. Oglinda în care nu eşti nevoit să te uiţi în fiecare zi. Oglinda aceea
care o porţi cu tine mereu dar pe care mulţi din cei ce trec pe lângă tine o
ignoră. Ochii. Da. Acea oglindă.
Cu toţii ne
gândim cel puţin de 5 ori pe zi ce văd ceilalţi în noi. Şi mereu ne găsim
răspunsuri de genul : haine, cute pe haine, riduri, par nearanjat, prea mult
sau prea puţin machiaj, accesorii... Te-ai gândit vreodată că cineva se poate
uita direct în sufletul tău într-o clipă în care nu eşti deloc atent? Sau că
trage cu ochiul în mintea ta în vreme ce tu eşti prea preocupat de aspectele
exterioare? Ai simţit vreodată că cineva se uită la tine atât de profund încât
ţi-a fost cu adevărat teamă că va şti exact ce gândeşti?