Pauză!

Trăim fără încetare și nu avem nici măcar o clipă în care să luăm pauză. Pauză de la a respira, de la a gândi, de la a simți. Pauză de la orice. Aș vrea să iau pauză de la unele lucruri care mi se îmbulzesc în minte mereu. Pauză de la serviciu, pauză de la concediu, pauză de la oameni, pauză de la mine însămi. Păcat însă că nu ne permitem dar mai ales

Intimitatea și fericirea de a FI

Oamenii sunt animale sociale. Suntem zi de zi înconjurați de oameni și chiar și atunci când suntem singuri nu facem altceva decât să ne preocupăm mintea cu ce vom face când vom fi din nou în mijlocul oamenilor. Ne separăm pe zi ce trece tot mai mult de ceea ce suntem dincolo de măștile pe care le purtăm în mijlocul societății și ne amestecăm în marea turmă numită generic și plăcut auzului

Libertate sau compromis?

Alegerile noastre sunt materia din care ne construim viața. Fără ele am ajunge nu să scăpăm de obligații sau compromisuri ci să obligăm pe altcineva să le facă pentru noi.
În fiecare zi avem alegeri de făcut, unele mai ușoare altele mai complicate. Unele ne ajută să trecem de o zi grea de muncă, altele ne schimbă radical viața. Trăim pe baza acestor alegeri chiar dacă am vrea uneori să dăm timpul înapoi și să ne schimbăm calea. Dar dacă am putea să facem asta și am ajunge să ne dăm seama că nici una din alegerile pe care le putem

Moștenitori

Se spune că ”Sângele nu se face apă!„ și poate că la propriu și în sensul biologic așa este. Niciodată nu putem să negăm familia din care venim și în care ne-am născut. Biologia, medicina, ADN-ul ne va trăda mereu dar asta nu înseamnă că nu putem să negăm apartenența noastră la o anumită familie. Moral vorbind, psihic dacă vreți, se pare că lucrul acesta e posibil.
Am considerat mereu familia ca un dar cu care te naști și de care trebuie să profiți la maxim pentru că nu știi niciodată când poate dispărea din viața ta. Și nu mă refer numai la moarte ci și la

Lupta cu literele

Din capitolul „De prin țară adunate„ azi mi-am amintit cât de în urmă suntem cu ceea ce noi spunem mândri ”evoluție”. Trăim în mijlocul unei societăți care deși ne spune că ne vrea deștepți ne vrea analfabeți. Ne petrecem timpul înconjurați de tehnologie de toate felurile. Azi până și telefoanele sunt mai deștepte decât noi. Și pe principiul ”Telefon deștept,

Alergătorii și arta conversației

Din seria : "Azi un om, mâine un caracter", azi m-am gândit la comunicare și la importanța ei în dezvoltarea noastră ca și caractere. Și mai ales despre genul de oameni cu care ajungem să stăm de vorbă. Ajungem la un moment dat să avem nevoie de comunicare. E o nevoie pe care oamenii o tratează cu lejeritate sau o ignoră mai ușor decât nevoia de a mânca sau de a dormi.
Necesitatea de a comunica trece pe un plan secund în fața multor altora și din păcate asta ne aduce în personalitate o urmă mai mică sau mai mare de superficialitate. Din păcate ajungem în situația tristă în care ne închidem în noi și ne măcinăm în interiorul nostru pentru că nu reușim să găsim oamenii cărora să le împărtășim gândurile noastre.
Sunt două genuri mari de persoane cu care te întâlnești când vine vorba de conversație. Alergători.
Alergătorii se împart în două : alergătorii spre discuții și alergătorii din discuții.
Alergătorii din discuții sunt genul de oameni care nu își dau cu părerea ci doar te ascultă pe tine vorbind. Genul de oameni care te fac să te simți televizor sau radio. Oamenii care par nesărați și nepiperați în ceea ce privește concepțiile. Oamenii pe lângă care