O nouă zi...

Cineva pune mâna pe umărul meu și mă mângâie blând.
- Nu e adevărat! Îmi spune cu vocea caldă.
Strâng din ochi și lacrimile sărate curg șiroaie peste obrajii mei arși de soare. Nu mă uit în spate să văd cine e. La fel de bine poate să fie vocea conștiinței mele. Nu mă interesează cine e. Oricum nu spune nimic adevărat chiar dacă vorbește atât de calm și ocrotitor.
Oftez și mâna de pe umăr rămâne
acolo protectoare și liniștitoare. Rămân cu ochii închiși o vreme și pe sub pleoape, în lumina slabă de sfârșit de zi mi se derulează imaginile viselor mele. Peisaje pe care le știu de atâta vreme și care acum par atât de goale.
- Nu e adevărat... îmi repetă vocea din nou.
Strâng din ochi și imaginile dispar brusc înlocuite de o perdea neagră.
- Ști că toate visele dispar la un moment-dat... îmi spun ca pentru mine. Toate se termină și se dărâmă când visezi pe seama altora. Nu e bine să visezi.
Mâna de pe umăr mă strânge ușor.
- Nimeni nu îți poate lua visele. Nimeni în afară de tine. Nu lăsa pe nimeni să le distrugă.
Îmi îngrop bărbia umedă în piept și inspir.
- Ce știi tu despre vise? Ești doar o iluzie... doar un alt vis. Visele mor. Până și tu dispari.
Deschid ochii și imaginea pereților albaștri mă aduce trezește brusc.
- Cel puțin visele din somn nu mi le ia nimeni. Îmi spun în gând.


Zi de zi, visele se nasc și mor... Unele dintre ele sunt ca bulele de săpun. Pe cât de frumoase pe atât de fragile și mereu va exista ceva de care se vor lovi și se vor sparge. Avem dreptul să visăm dar trebuie să ne asumăm consecințele acestui lucru. Nu avem dreptul să fim dezamăgiți dacă visele noastre nu devin realitate pentru că orice vis neîmplinit aduce cu sine puterea de a trece mai ușor peste alte dezamăgiri.
Nu există viață perfectă, nu există iubire perfectă, nu există perfecțiune și cu toate astea, speranța că cineva sau ceva mă poate contrazice mă face să mă ridic în fiecare zi din așternuturi și să iau fiecare zi în piept ca pe o altă bătălie pe trebuie cu orice preț să o câștig.
Ziua de azi se încheie și nimeni nu m-a contrazis.
Poate mâine...