Nestins

Ești tot ce vreau să nu-mi doresc,
Ești gând sâcâitor în noapte
Nu pot să vreau să îl opresc...
Ești briza mea cu șoapte.

În beznă te găsesc adesea,
Îmi răscolești nepăsător prin minte
Nu știu dacă visez ori ești aievea
Când taci șoptind cuvinte.

Străbat cu gândul o dorință
Ce arde viu, ascuns și interzis...

Mă pierd în propria-mi conștiință,
Arunc doar gânduri în abis.

Tu lași cuvinte în tăcere
Și când le-aud mă înfior
Te vreau, nu doar atunci când zbor
Te vreau din noapte până-n zori
Te vreau când sunt fără putere...

Dar ardem pasiuni în noapte
Ascunși sub un decor nociv
Mi-arunci priviri nevinovate
Dar ochii mei le văd lasciv.

În alt decor te văd cuminte
Îmi pare chiar că ești timid
Dar știu că mă privești fierbinte
Când tot ce ai în jur e vid.

Mă ai atunci când nu mă poți avea
Mă vrei pentru că ți-e interzis
Și sub dorințele-ți de catifea
Îmi furi săruturi pe furiș.

Aș vrea să mă sfârșesc în ele
Dar nu știu cum, că-i doar un vis
Departe-ți sunt de mine buzele
Și-mi pare că distanța-i un tăiș.

Condamnă-mi dacă poți plăcerea
De-a te ști prins în vraja mea
Eu nu-ți condamn decât absența
Când tot ce sunt și am te vrea.

Mi-e dorul greu de noi, de tine
Deși n-o să te am nicicând
Și de ne curge foc prin vene
Ne răzbunăm pe joc, jucând!