Incipit

Orice început e minunat.

Mai ales când vine vorba de cunoaștere. E fascinant cum te poate captiva un lucru și cum îți poate atrage întreaga atenție. De cele mai multe ori mă atrag oamenii. Tineri, bătrâni, cu bani, fără bani, căsătoriți, singuri, gay, heterosexuali, pesimiști, optimiști, triști, fericiți... mai pe scurt, orice gen de om care are ceva de spus.

Sunt un om al opiniilor, un om al concluziilor. Un om care caută oameni pentru asta. Mă amestec între ei chiar și numai pentru a privi. Cu cât privesc mai mult și tac mai puțin cu atât înțeleg mai multe. E uimitor cât de multe spune comportamentul nostru despre noi.
Mai multe poate decât am putea noi să descriem.

M-am întrebat adesea ce vede cineva care stă pe un trotuar - cum făceam și eu acum ceva vreme - și mă privește pe mine. Ce vede în mersul meu, în privirea mea, în atitudinea mea... Îmi place să cred despre mine că sunt expresivă dar din păcate foarte puțină lume se oprește să observe.

Dacă ar fi să mă văd pe mine de undeva de pe un trotuar, aș vedea poate un om împovărat de gânduri, pierdut în imensitatea lucrurilor ce mă înconjoară, captivat de lucruri minore și detașat de lucrurile care se vor importante.

Nu vreau să mă judece lumea după haine sau aspect pentru că nici eu la rândul meu nu pun mare preț pe asta. În fond, ce contează ce scrie pe eticheta din ceafă sau pe talpa de la pantof? Asta ne caracterizează?

Pe mine nu. Dacă vrei să-ți vorbesc despre modă îți voi spune simplu că stilul personal e cel mai bun, indiferent de marcă. ATÂT! Dar dacă mă întrebi de religie, spre exemplu... ei bine... aici mi-ai captat atenția și o să pot să-ți vorbesc ore în șir.

Un singur lucru e greu de vorbit pentru că nu cunosc limba în care se vorbește...

IUBIREA. Dacă până nu de mult credeam că e ușor să vorbești despre sentimente... ei bine, azi, îți spun că nu e ușor... E poate cel mai greu limbaj din lume.

Dar cu siguranță și cel mai plăcut auzului dar mai ales inimii...