Realizez pe zi ce trece că suntem din ce în ce mai egoiști. Ne gândim mereu la binele nostru și ignoram din ce în ce mai mult dorințele celorlalți. Când eram copii dădeam cu mai multă ușurință jucăriile noastre, împărțeam mai ușor ciocolata sau bomboanele chiar dacă erau puține, nu aveam dorința de a poseda lucruri.
Pe măsură ce creștem, realitatea de zi cu zi ne împinge să ne dorim lucruri. Din ce în ce mai multe lucruri materiale de care să ne înconjurăm și care în realitate nu ne ajută cu nimic. Cu cât creștem mai mult cu atât egoismul nostru crește mai tare.
Până și iubirea pe care o simțim e pătată de egoism. Vrem mai mult de la persoana de lângă noi, vrem să demonstreze mereu că ne iubește, că putem avea încredere în ea, că nu se gândește la alta/altul, ca și când am putea poseda cu totul acea persoană.
Din păcate, nu cred că putem fii stăpânii altei persoane. Nu suntem nici măcar proprii noștri stăpâni. Nu suntem capabili să ne ducem până în pânzele albe pentru a ne cunoaște pe noi înșine. Dar pretindem cu zâmbetul pe buze că putem deține o altă persoană.
Nu suntem stăpânii nimănui, nu deținem pe nimeni și nimic. Singurele lucruri pentru care merită să luptăm ca să le câștigăm sunt sentimentele și asta necesită sacrificiu. Dar pentru că suntem adulți, nu ne place să împărțim bomboanele și cu alții.
Tu ai renunța la binele tău pentru binele altuia?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai ceva de spus? Spune aici!