Dumnezeu e pictor
Cine
altcineva ar putea crea asemenea imagini ca cele pe care le văd zi de zi? Cine
ar avea răbdarea necesară să ia fiecare copac și să-i vopsească fiecare frunză
rând pe rând pregătindu-i de toamnă? Cine ar avea atât de multă răbdare să le
desprindă una câte una și să le așeze peste pământ într-o anumită ordine de
nimeni altcineva înțeleasă? Cine altcineva ar așeza sălcii lângă brazi, nuferi
lângă bujori... Cine altcineva ar putea să coloreze natura în mii de nuanțe
pentru ca în fiecare zi să ne surprindă cu câte o imagine? Cine altcineva
cunoaște splendoarea naturii atât de bine?
Cine
altcineva ne-ar putea desena chipurile așa cum le avem? Cine s-ar gândi să împrăștie peste noi atâtea sentimente, posibilități, sau chiar și infinitul...?
Dumnezeu e sculptor
Pentru
că modelează în fiecare zi, cu răbdarea lui de Sisif, tot ceea ce ne înconjoară.
El înalță munții și doboară câmpiile, El pune marea lângă munți, trece râurile șerpuite prin duritatea munților modelându-i și croindu-le drum spre întinsele și aridele câmpii...
El
sculptează în fiecare dintre noi credința, iubirea, cunoașterea, inocența,
răbdarea, compasiunea, bunătatea... Ne sculptează pe fiecare în același timp cu
aceeași atenție, fără să greșească vreodată. Noi suntem lutul din mâinile sale.
Dumnezeu e muzician
Când
auzi sunetul ploii lovindu-se de pământ, când asculți foșnetul vântului în
frunzele pădurii, când îți ajunge la urechi ciripitul păsărilor dezmorțind
natura și vestind venirea primăverii, când susurul apelor sau izbirea valurilor
de țărm îți mângâie auzul, la ce anume te gândești?
Eu
mă gândesc că Dumnezeu are ureche muzicală...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai ceva de spus? Spune aici!