Să simt

Dacă aş putea vorbi cuvinte ne-nţelese

Din lumi de oameni doar închipuite

Mi-aş pune lacătele-n glas şi vorbele-n morminte...

Păgâne, căci sensul lor va piere

Când ochii dorului şi ai iubirii

Ar cuteza să mă privească, golită de durere.

Mereu îmi va lipsi ceva

Şi golul greu ce mă apasă,

Rămâne-n mine undeva,

Şi nimănui nu-i pasă...

De ce m-ar înţelege lumea?

De ce să-i las sa mă-nţeleagă?

Căci vie-n lumea mea întreagă

Mă simt, plutesc şi mă sfârşesc...

Şi voi, ce-mi blestemaşi tăcerea,

Şi raţiunea şi iubirea,

Voi care nu-mi găsiţi un rost,

Lăsaţi-mi ploaia să mă spele,

Să uit de mine şi de tot ce-am fost...

Lăsaţi-mă să simt!