Intimitatea și fericirea de a FI

Oamenii sunt animale sociale. Suntem zi de zi înconjurați de oameni și chiar și atunci când suntem singuri nu facem altceva decât să ne preocupăm mintea cu ce vom face când vom fi din nou în mijlocul oamenilor. Ne separăm pe zi ce trece tot mai mult de ceea ce suntem dincolo de măștile pe care le purtăm în mijlocul societății și ne amestecăm în marea turmă numită generic și plăcut auzului
”NORMALITATE”.
Dar până la urmă ce este NORMAL? Există oare un NORMAL pe care să îl accepte fiecare individ în parte pur și simplu pentru că i se pare normal nu doar de ochii unei lumi ce pare pregătită să ne judece la orice pas? Oare nu avem fiecare dintre noi NORMALUL nostru?
În fiecare zi apar noi și noi concepții despre NORMALITATE și din ce în ce mai puține despre AUTENTICITATE. Suntem îndemnați zi de zi să ne amestecăm în mijlocul celorlalți oameni, să le adoptăm credința, moralitatea, conceptele politice, sexualitatea, moda, idealurile, ș.a.m.d.
Nu te mai îndeamnă aproape nimeni să fii ceea ce ești fără să-ți fie teamă de o judecată în ”piața publică”. Ne place diversitatea ca și concept dar tot ceea ce trece dincolo de aspectul teoretic devine brusc deranjant. Avem măști și le purtăm încercând să nu ieșim prea mult în evidență din teama de a ne asuma ceea ce suntem cu adevărat. Am devenit mereu precauți și reținuți.
Am făcut un experiment zilele trecute. Deși nici mie nu îmi place să ies în evidență, mai ales pentru că sunt genul de om care preferă să observe și să învețe decât să fie observat, am ales pentru câteva ore să încerc să ies în evidență. Nu am făcut striptease și nici nu am vorbit cu voce tare. Am mers pe principiul ”Am ceva pe față sau de ce te uiți așa la mine?”.
Mi-am pictat pe obrazul stâng o jumătate de fluture albastru și am ieșit pe faleza aglomerată la plimbare. Plimbându-mă printre oameni am realizat cât de multe tipuri de oameni și câte tipuri de priviri poți întâlni în mai puțin de un kilometru de mers. Dacă aș încerca să categorisesc aș putea face în felul următor :

1. Curioșii - genul de oameni care te văd de la distanță și nu înțeleg exact ceea ce văd. Încearcă să mențină contactul vizual o perioadă fie până descifrează ceea ce văd sau până când sunt surprinși că privesc insistent. De cele mai multe ori, odată stabilit contactul vizual direct, curioșii își feresc rușinați privirea și își focusează atenția spre altceva. De cele mai multe ori curioșii sunt fie dezamăgiți de ceea ce au văzut fie surprinși de imagine dar de foarte puține ori au această reacție înainte să întrerupă contactul vizual.
2. Judecătorii - oamenii care privesc de cele mai multe ori cu dispreț o persoană care iese în evidență. Unii dintre ei sunt chiar uimiți și nedumeriți. Nu se văd făcând așa ceva și nici nu înțeleg de ce altcineva ar alege să fie în centrul atenției. De cele mai multe ori aceste persoane care sunt predispuse la a-i judeca pe ceilalți pentru curajul lor o fac doar pentru că nu au ei înșiși curajul de a face aceleași lucruri deși își doresc acest lucru.
3. Inocenții - sunt oamenii care primesc cu zâmbetul pe buze un gest de acest fel și apreciază autenticitatea. Oamenii care încearcă sau chiar sunt autentici în felul lor și care brusc nu se mai simt atât de singuri în mijlocul Curioșilor sau Judecătorilor.
4. Vulturii - acest gen de oameni vânează autenticul de cele mai multe ori pentru palmares. Femeile caută bărbații ieșiți din comun pentru a-și da lor înșiși o notă de autenticitate, la fel cum și bărbații caută femei ieșite din comun de cele mai multe ori pentru a mai adăuga încă un gen de femeie la palmaresul lor deja vast. Vulturii nu se tem să își exprime dorința de a ”cuceri” autenticitatea dar renunță ușor când realizează că ”prada” lor este capabilă să mențină contactul vizual și să înfrunte privirile curioase.

Genuri și tipuri de oameni pe lângă care trecem zi de zi și pentru că de cele mai multe ori purtăm noi înșine măști, nu îi putem observa dar atunci când măștile cad putem vedea mai clar ceea ce și ceilalți ascund sub ale lor. Abia atunci începe adevărata aventură. Când ai curajul de a fi tu însuți și de a-ți asuma bucuria de a fi liber să faci ceea ce gândești ca individ nu ceea ce societatea vrea să gândești.
Nu ne vom putea lăsa mereu descoperiți în fața societății dar cel puțin unele măști le putem arunca în focul împlinirii și acceptării. Odată ce ne-am acceptat părticele din noi vom fi pregătiți să le împărțim și cu cei din jurul nostru. Însă ne vom putea bucura în același timp de fericirea de a fi cu noi înșine în tăcere pentru a descoperi și alte părți ale noastre care încă stau ascunse.
Tu ești fericit cu ceea ce ești? Te poți bucura de tine însuți în intimitate?