Alergătorii și arta conversației

Din seria : "Azi un om, mâine un caracter", azi m-am gândit la comunicare și la importanța ei în dezvoltarea noastră ca și caractere. Și mai ales despre genul de oameni cu care ajungem să stăm de vorbă. Ajungem la un moment dat să avem nevoie de comunicare. E o nevoie pe care oamenii o tratează cu lejeritate sau o ignoră mai ușor decât nevoia de a mânca sau de a dormi.
Necesitatea de a comunica trece pe un plan secund în fața multor altora și din păcate asta ne aduce în personalitate o urmă mai mică sau mai mare de superficialitate. Din păcate ajungem în situația tristă în care ne închidem în noi și ne măcinăm în interiorul nostru pentru că nu reușim să găsim oamenii cărora să le împărtășim gândurile noastre.
Sunt două genuri mari de persoane cu care te întâlnești când vine vorba de conversație. Alergători.
Alergătorii se împart în două : alergătorii spre discuții și alergătorii din discuții.
Alergătorii din discuții sunt genul de oameni care nu își dau cu părerea ci doar te ascultă pe tine vorbind. Genul de oameni care te fac să te simți televizor sau radio. Oamenii care par nesărați și nepiperați în ceea ce privește concepțiile. Oamenii pe lângă care
toate cuvintele pe care le spui trec cu o viteză impresionantă, care după o conversație de o jumătate de oră își trage concluziile din primele fraze ale discuției. Persoanele care pierd firul ideilor în discuție și care preferă pur și simplu să nu participe.
Semi alergătorii sunt oamenii care suportă un anumit tip de discuții și participă la ele dar care au o limită pe care dacă reușești să o atingi primești o replică de genul : ”Nu mă pretez la asemenea discuții” sau ”Hai să terminăm odată discuția asta” sau clasicul ”Am ceva de făcut, nu mai pot continua discuția acum” deobicei în mijlocul unei fraze. Oameni care vor să arate că participă la ceea ce se discută dar care, la fel ca și alergătorii, nu își trag concluzii ca urmare a discuției ci ca urmare a frazei care a generat discuția.
Alergătorii și semi alergătorii dau dovadă de lene și dezinteres pentru conversații cu adevărat profunde. Sunt genul de oameni care simt că pierd timp în loc să îl câștige dintr-un schimb de replici.
Alergătorii spre discuții în schimb sunt oamenii care pleacă de la bobul de grâu și ajung la Univers, oamenii cu care o conversație de o oră e prea scurtă, pentru care niciodată nu este suficient timp pentru a comunica. Oameni care vânează discuțiile și care sunt dispuși să renunțe la somn și la mâncare, oamenii pentru care oboseala nu mai înseamnă nimic atunci când se ivește posibilitatea unui schimb de idei și concepții. Persoane care absorb cuvintele pe care le trimiți spre ei și care au atât de multe de spus încât ți-ai dori ca timpul să stea în loc o vreme ca să poți să te saturi.
Cu toții alergăm spre ceva. Cu toții căutăm relația perfectă dar nu mulți dintre noi știu care sunt ingredientele care o compun. Unii oameni aleargă de tine, alții spre tine și alții alături de tine. Spre ce? Poate că tocmai lipsa unor certitudini în ceea ce privește sensul vieții pe care o trăim ne face să alergăm în căutarea unuia. Și faptul că respirăm și conviețuim unii cu alții nu înseamnă că trăim cu adevărat.
Dar poate oare comunicarea să ne deschidă porți și să ne dea răspunsuri la care nu credeam că o să ajungem vreodată? Ei bine, cred că dinamica pe care o avem în ceea ce privește comunicarea ne poate schimba nu numai concepțiile ci și modul în care trăim.
Și tu alergi... dar ... spre ce? Sau... de cine?