Nesaț

Un bebeluș agățat de sfârcul mamei sale, un copil mâncând pe furiș ciocolată înainte de masă, un adolescent furișându-se în spatele blocului ca să fumeze, un student sărutându-și iubita în timpul unui curs, un cerșetor mușcând dintr-o pâine primită de la un trecător, un tată îmbrățișându-și copiii și soția când se întoarce dintr-o delegație după o lună, un bunic citindu-le povești nepoților seara înainte de culcare.

Senzația de ”sete” care mă cuprinde uneori e comparabilă cu toate lucrurile astea. Sete de cuvinte, sete de tăcere, sete de cunoaștere, sete de certitudini, sete de liniște, de iubire, de siguranță. O sete care nu se compară cu prea multe lucruri. O sete ce nu poate fi niciodată

stinsă cu adevărat. Setea care mă face mereu să îmi găsesc o motivație pentru fiecare zi.

Sete de curaj. Curaj să nu las măștile să pună stăpânire pe mine, curaj să nu îmbătrânesc indiferent de anul pe care calendarul vrea sa mi-l arate, curaj să fiu eu în ciuda tuturor lucrurilor si tuturor oamenilor care nu văd sau nu cred că așa ceva e posibil. Curaj să stau în echilibru în ciuda cutremurelor care încearcă mereu să mă doboare. Curaj să plâng, pentru că poate asta nu am mai avut de mult. Mi-a fost mai ușor să am curaj să împiedic lacrimi decât curaj să le înfrunt. Curaj să nu uit în loc de curaj pentru a uita.

Sete de liniște. O sete ce nu trece cu tăceri. Setea care soarbe din mine cu poftă precum o albină soarbe polenul și nectarul florilor. O sete care nu mă macină ci o sete pe care cu cât încerc mai mult să o domolesc cu atât de întețește mai tare. Liniște, dar nu din tăceri ci din simțuri.

Sete de siguranță. Siguranța pe care chiar dacă o am nu reușește să mă facă să uit că dincolo de multe orizonturi și prea multe cuvinte si amintiri, există totuși ambrozia din care cândva mă puteam sătura chiar și numai cu o înghițitură.

Sete de nimicuri pe care chiar dacă le am în fiecare zi nu mai sunt la fel ca altă dată. Nimicuri de care puteam la un moment-dat să-mi agăț toată existența fără nici un regret. Sete de nimicuri pline de sens și aromă.

Nici o sete nu se stinge cu adevărat. Și cu oricât nesaț am încercat să mă înfrupt din ceea ce lumea vrea să ofere, azi, las setea să mă cuprindă și nu mai lupt împotriva ei. Azi e o zi fără control sau așteptări. Azi rămâne doar senzația.

Doar setea.