Am ceva împotrivă!

Cineva are chef de glume proaste. Știi cum se spune că ai dreptul să te exprimi liber? Ei bine se pare că un vecin de-al meu nu e de-acord cu asta. De vreo săptămână mă chinui să fac cunoscută adresa acestui blog pentru că m-am hotărât să nu mai stau sub norișorul de fum care mă înconjura. Inițial am apelat la site-uri de profil pentru a lăsa și acolo adresa. Câțiva oameni se pare că deja citesc în fiecare zi blogul și vă mulțumesc pentru asta.
Și într-o zi săptămâna
trecută mi-a venit ideea. Am tipărit hârtiuțe cu adresa blogului - fără alte detalii suplimentare - și m-am hotărât să încep munca de promovare ”aproape de casă”, mai exact din scara blocului. Zis și făcut. Am lăsat câteva hârtiuțe pe tăvița special amenajată sub cutiile poștale.
Câteva ore mai târziu dispăruseră. N-am vrut să par paranoică așa că am lăsat ”incidentul” să treacă gândindu-mă că poate femeia de serviciu făcuse curat. La două zile după asta am încercat din nou. Aceleași bilețele, aceeași tăviță. Reacția? Exact aceeași.
Între timp îmi făcusem o idee în cap despre cum ar trebui să arate un fluturaș de prezentare. Mă gândeam că fâșiuțele mele de hârtie sunt ușor de ignorat așa că am renunțat la idee în favoarea unui poster mai mic. N-am stat pe gânduri și în câteva ore l-am și luat de la tipografie. (Îl puteți vedea în imaginea de mai sus)
Și foarte mândră de realizarea mea, înarmată cu lipici m-am avântat la avizierul din scara blocului.
L-am lipit într-un loc liber și am plecat liniștită în casă. Asta se întâmpla ieri. Tot ieri, mai spre seară, ies din casă și mă uit spre avizier. Și ce să vezi? Posterul meu... rupt cu brutalitate. Rămăsese doar un colțișor din care nu puteai înțelege nimic.
Nervoasă foc și cu chef de ceartă l-am înlocuit imediat și am intrat în casă. Azi, e încă acolo unde l-am lăsat. Cine știe pentru cât timp. Sper să reziste, oricum nu o să obosesc să îl pun la loc.
Și totuși mă întreb... Cine și ce poate avea împotriva blogului sau împotriva mea sau împotriva liberei exprimări. Dacă acel cineva are curajul să se arate și să-mi spună cu ce l-am deranjat îl invit să comenteze posturile și să își spună nemulțumirile. Nu e nevoie să fie nesimțit.
Și eu am ceva împotriva celor care nu mă lasă să mă bucur de dreptul meu la libera exprimare!