Promisiuni

De multe ori promitem lucruri. Lucruri importante, banalitati, lucruri inutile. Promitem si in clipa in care facem acea promisiune stim sigur ca ne vom simti legati de un compromis. Un compromis facut cu noi insine pentru binele altcuiva. Facem promisiuni de cele mai multe ori de dragul altor persoane si mult prea rar de dragul nostru.

La fel ca toata lumea, si eu la randul meu am promis multe. Dar spre deosebire de restul mi-am promis mie cele mai multe dintre lucruri. Ca nu o sa mai plang, ca nu o sa mai fiu trista, ca nu o sa ma las doborata de realitatea meschina din fiecare om in parte, ca o sa scriu mereu, ca o sa fiu un om spiritual, ca voi incerca in fiecare zi sa lupt pentru un echilibru in mine insami. Un echilibru dupa care tanjesc inca de cand am inceput sa inteleg ca toate lucrurile au cel putin doua fete.

Am promis ca nu o sa ma las mintita, ca nu o sa mai fiu naiva, ca nu o sa las niciodata copilul din mine sa moara, ca nu voi risca niciodata mai mult decat e necesar, ca voi face lumea mai buna.

Am promis atat de multe pentru mine insami si multe primisiuni am reusit sa le duc la final.

Promisiunile facute celorlalti oameni sunt alte povesti. Povesti pe care nici nu vreau sa le judec dar nici nu vreau sa le scuz... Am promis si nu m-am tinut de cuvant, si nu pentru ca nu as fi vrut atunci cand am primis ci pentru ca lucrurile se schimba intre timp, ma schimb atat de mult in perioade scurte de timp ... (intr-un an - si ce an!!! - m-am schimbat mai mult decat as fi sperat vreodata) si e greu sa revin la dorinte pierdute in trecut...

Azi nu mai promit, ci incerc sa fac fara sa fie nevoie de compromis sau indatorare...

Promit.... sa nu promit!