Mi-e dor sa-mi fie dor de tine

Daca asa ceva e posibil...

Pentru mine e. E starea care ma cuprinde dupa un timp intr-o relatie - fie ea de orice tip, gen sau rasa :) -si care nu poate fi pe deplin inteleasa de oamenii normali. Si aici, ca sa nu jignesc pe nimeni, ma refer strict la persoanele care se definesc mai bine prin prezenta celorlalti in jurul lor. La persoanele care petrec mai mult timp analizandu-i pe ceilalti decat o fac cu sine. La oamenii carora nu le place in mod deosebit sa petreaca timp cu ei insisi.

Si mie imi place asta! Nu ca un cult al ego-ului sau din narcisism cum ar spune unii ci ca o eliberare din captura realitatii zilnice si ca o metoda se sedimentare a tuturor lucrurilor acumulate de-a lungul unei perioade de timp.

E timpul meu petrecut cu mine. Suna ciudat dar rezultatul unei astfel de intalniri se dovedeste a fi de fiecare data extrem de productiva, mai ales dupa o perioada agitata. Acumulez in fiecare zi informatii. O gramada. Poate prea multa datorita memoriei mele dezvoltate - uite ca ma si laud :).

Si uneori, imi vad mintea ca un sertar de birou. Plin cu acte, hartii si hartiute, creioane, pixuri, cabluri de date, cd-uri si alte nebunii. Si din cand in cand realizez ca daca incerc sa deschid sertarul sa caut ceva, nu mai gasesc sau trebuie sa petrec prea mult timp cautand. Si urasc asta. Urasc dezordinea si mai ales pe cea mentala si sentimentala.

Asa ca imi aloc timp, indiferent de situatie, de cele mai multe ori noaptea sau la sfarsitul saptamanii pentru ordine. Ma apuc si scot tot din sertarele mintii si incerc sa le asez inapoi intr-o ordine cat mai riguroasa pentru ca stiu ca mereu va trebui sa apelez la ele.

Si cum spuneam, ordinea asta o fac in timpul petrecut cu mine insami. E ca si cand te intalnesti cu un prieten si iti povestesti intamplarile de la ultima intalnire si pana in prezent. Realizez ca aceste intalniri sunt deranjante mai ales intr-o relatie amoroasa. Si e pacat. Pentru ca pauzele mele de gandire nu fac bine in relatii.

Si ce pacat, caci tacerea face dorul dulce si reintalnirea mai plina de trairi... E minunat sa poti trai asa ceva intr-o relatie. Sa simti dorul crescandu-ti in suflet si in corp iar cand insfarsit dorul se poate stinge, realizezi cu adevarat de ce anume iti e dor. Te bucuri mult mai mult de fiecare cuvant, de fiecare privire, de fiecare sarut.

Deci... mi-e dor sa-mi fie dor de tine... ca sa imi pot stinge dorul... ca sa am ce dor sa sting, ca sa te pot aprecia mai mult...