Confesiuni

Ajută-mă să gândesc

Dacă am putea să gândim pe bani poate că am putea deveni bogați cu mult mai ușor. Unii oameni își vând gândurile pe bani frumoși. Alții vând povești concepute dintr-o inventivitate pe care am invidiat-o mereu la oameni. Aș vrea să creez povești neadevărate. Aș vrea dar oricât aș încerca nu reușesc să nu pun o părticică din mine în toate poveștile pe care le spun sau le scriu.

E prea personal - spun unii oameni. Eu însă cred că asta mă face să fiu "ceva diferit " față de ceea ce se scrie și se citește în fiecare zi. Și îmi place asta. Îmi place că pot să fiu personală. Vreau să cred că astfel reușesc să îi fac pe oameni să se apropie de mine și să aibă încrederea necesară pentru a-mi cere sfaturi.

De cele mai multe ori nu vreau să dau sfaturi. Cred că
majoritatea sfaturilor trec pe lângă oameni precum vântul prin păr. Dar nu ezit niciodată să dau un exemplu. Ceva care seamănă cu un sfat dar e o povestioară despre întamplări reale din viața mea.

Dacă aș fi avut de ales, poate că nu aș fi trăit nici măcar un sfert din lucrurile pe care le numesc azi generic „trecut”. M-aș fi ferit de o mulțime de întâmplări care până la urmă nu au făcut altceva decât să mă ajute să devin ceea ce sunt.

Mi-am repetat povestea câtorva oameni care au avut bunăvoința și răbdarea necesară pentru a mă asculta și la început nu realizam cât de mult contează să vorbești. Cu mult mai târziu am conștientizat ca acele confesiuni pe care le-am făcut de-a lungul timpului mi-au adus o mulțime de beneficii. Unele cu adevărat valoroase.

M-a făcut să înțeleg cum văd oamenii din jurul meu realitatea mea, cum înțeleg ceilalți oameni ceea ce mi se întâmpla în acel moment. Am văzut mai multe perspective. Și e cu adevărat important să îți vezi propria realitate cu ochii unui străin.

Unora le e greu să se destăinuie. Și poate ca e ușor de înțeles de ce nu vor să o facă dar descopăr în fiecare zi ca sunt oameni atât de prinși în propria lor minte și în propriile idei încât ajung să nu mai găsească altă soluție. Străinii te ascultă cel mai ușor. Ei sunt genul de oameni curioși care abia așteaptă să vadă ce gândesc ceilalți oameni, care chiar dacă nu vor să se implice, sunt dispuși să te asculte.

Și vorba românească : ” Deșteptul învață din greșelile altora, prostul nici din ale lui. ” rezumă perfect întreaga idee. Nu doar cel care povestește are ceva de câstigat. Comunicarea este cu siguranță cel mai echitabil schimb pe care îl pot face doi oameni. Câștigurile sunt însemnate pentru toate părțile implicate.

Experiența nu o câștigi doar ascultând sau doar vorbind ci împletind cuvinte și țesând conversații din care se nasc cele mai frumoase povești din lume.

Deci? Vorbește cineva cu mine?