Dragoste vs. Gelozie

Iubim. Iubim oamenii pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce fac, pentru ceea ce cred și pentru ceea ce nu cred. Iubim oamenii pentru că pur și simplu nu cunoaștem alt mod de a ne exprima. Iubim și ne place să credem că Destinul sau Dumnezeu sau Karma ne-a făcut să iubim. Și oricât de nobil ar fi acest sentiment, mereu ne găsim justificări în el pentru multe lucruri care nu au nimic de-a face cu dragostea.
Iubirea e un amalgam impresionant de sentimente bune, o mângâiere pentru suflet, o stare ce ne cuprinde și care ne face cu adevărat fericiți. Iubirea, așa cum spune și biblia : "Corinteni 13:4-7. “Dragostea este foarte răbdătoare și bună, niciodată geloasă sau invidioasă; ea nu se laudă niciodată, nici nu se fălește, niciodată nu e trufașă ori egoistă ori necuviincioasă. Dragostea nu ține morțiș să i se facă pe voie. Nu este iritabilă și nici susceptibilă. Nu poartă pică și aproape că nici nu bagă în seamă greșelile altora. Niciodată nu se bucură de nedreptate, ci este în culmea fericirii ori de câte ori învinge adevărul."

Iubirea este fericire, împăcare, sublimă și absolută.
Și totuși asociem această iubire cu multe sentimente negative și cel mai des dintre toate este GELOZIA. Suntem geloși pentru că iubim. Asta spunem cu toții mereu. De fiecare dată când ne lăsăm cuprinși de gelozie ne justificăm cu iubirea chiar dacă admitem că ea nu ne face să fim fericiți.
Gelozia ne mănâncă gândurile, mintea, rațiunea și în final, până și iubirea pe care o purtăm în noi.
GELOZÍE, gelozii, s. f. 1. Sentiment chinuitor și obsedant pe care îl provoacă în sufletul cuiva bănuiala sau certitudinea că ființa iubită îi este necredincioasă.
Așa explică dicționarul gelozia. "Sentiment chinuitor"! Ori dragostea nu are nici un strop de chin în ea.
Gelozia pleacă din bănuiala că cine ne este infidel. Bănuiala ne macină și chiar dacă nu avem dovezi concrete ne lăsăm în mâinile chinuielii și obsesiei. De cele mai multe ori gelozia ucide relații frumoase, relații care nu au greșit cu nimic Destinului sau Universului. Oamenii care formează acele relații greșesc lăsând neîncrederea să își construiască domiciliul în sufletele lor.
Gelozia nu îl distruge doar pe cel gelos ci și pe cel asupra căruia se răsfrânge acest sentiment. Îl face să se simtă controlat, închis în posibilități de a acționa, retrâs într-o lume îngrădită. Acel om asupra căruia se întoarce gelozia ajunge să își pună la îndoiala acțiunile și dorințele, ajunge să nu mai acționeze așa cum își dorește pentru a nu îl deranja pe cel gelos.
Într-o astfel de relație, cineva trebuie să renunțe la prieteni, la oamenii din jur, la micile plăceri, doar pentru a nu genera o nouă izbucnire de gelozie. Și nu e corect. Nu e normal ca cineva care se presupune că te iubește să își dorească acest lucru la fel cum nu e normal ca cineva care iubește să trebuiască să renunțe la ceea ce își dorește pentru a fi iubit.
Relația bazată pe iubire respira încredere și respect. Relațiile frumoase nu cunosc gelozia ucigătoare și nu se lasă atinsă de neîncredere și sacrificii. Relația perfectă nu cere altceva decât armonie.
Tu ce fel de om ești?
Ești gelos sau iubești?