Prieteni si prietenii

Doi oameni sunt prieteni!

Veche dilema si dupa cum se pare, va fi si vesnica.
Cineva spunea de mult: "Se spune ca intre doua persoane de sex opus nu poate exista un sentiment de simpla prietenie." Pe-atunci, cu 7 ani mai tanara si tot cu 7 ani mai naiva credeam ca se poate si eram gata sa demonstrez asta cu toate ca nu am primit ocazia decat mult mai tarziu. Si am demonstrat-o! Am putut sa spun ca DA! intre doi oameni - un baiat si o fata - poate exista o simpla - sau complicata - prietenie. Genul acela de relatie in care toate lucrurile merg frumos si in care nimeni nu da explicatii pentru nimic. Prietenia in care comunicarea despre sentimente reciproce lipseste cu desavarsire sau se intampla, pur ocazional si strict prin comunicare non-verbala.
Prietenia pe care o construiesti cu timp, cu drag, din situatii si divergente, din impartasiri si nebunii, din lucruri pe care le faci, le regreti, le faci din nou si le regreti poate mai mult decat prima data. Relatii pe care uneori ajungi sa le consideri mai mult decat sunt, sau mai putin decat sunt. Relatii din care nu vrei sa iesi niciodata, pe care stii ca le vei pastra pentru tot restul timpului, relatii despre care le vei vorbi nepotilor, cu care te mandresti si care bat orice timp si orice spatiu. Relatii perfecte prin insasi imperfectiunea lor. Relatii de viata.

Sapte ani mai tarziu, maturitate mai multa si naivitate mai putina, aceeasi situatie. Realizez ca oamenii de azi nu mai sunt interesati de astfel de relatii. Ca lumea noastra se invarte din pacate intr-un timp atat de scurt, ca ne gandim la beneficii de scurta durata si uitam sa ne gandim ca s-ar putea sa ajungem batrani si singuri. Dar cel mai trist dintre toate, uitam ca nepotii nostri nu vor vrea sa asculte povesti despre interese, ajutor material sau incurcaturi si comploturi. Copiii nostri vor vrea sa stie intamplari amuzante, povețe cu greșeli și învățături, vor vrea să știe că dincolo de toate, chiar si asa batrani cum ne vor vedea ei, le vom putea arata oamenii cu care aveam relatiile acelea si care vor fi acolo sa ne stranga mana sau sa ne ia in brate chiar si dupa zeci de ani. Si copiii si nepotii nostri vor avea cu disperare nevoie de asta pentru că in timp o sa uite ce inseamna leapsa sau de-a v-ati ascunselea. Pentru ei leapsa o sa insemne un "poke" sau o ciupitura pe facebook sau un buzz pe mess si v-ati ascunselea o sa insemne "invisible for everyone". N-o sa mearga la furat de cirese si n-o sa vina acasa cu julituri in genunchi si coate pentru ca n-o sa aiba timp pentru asta.

O sa lege relatii virtuale de care o sa se agate pentru un stil de viata care ne ucide si pe noi zi de zi. O sa uite caldura unei imbratisari sau misterul unei priviri si daca nu o sa avem noi ce sa le aratam, degeaba o sa ii condamnam pe ei pentru propriile noastre greseli.

Asa ca ... imi plac oamenii care au nevoie de oameni... Oameni pe care ii poti atinge si pe care ii poti privi chiar si atunci cand nu si-ar dori asta.

Acestia sunt prietenii, acestea sunt prieteniile!